J.P. Morgan estimează că producția de roboți umanoizi din SUA ar putea ajunge la 400.000 de unități

Reuters a relatat la 12 noiembrie 2026 că J.P. Morgan estimează că producția de roboți umanoizi din SUA va ajunge la 300.000–400.000 de unități până în 2030 și la aproximativ 1,5 milioane de unități până în 2035, pe măsură ce industria trece de la demonstrații la implementarea comercială.

Casa de brokeraj a identificat deficitul de forță de muncă, îmbunătățirea rentabilității și creșterea capacității de producție drept factori care favorizează adoptarea roboților în industria prelucrătoare, logistică și depozitare, unde companiile urmăresc să automatizeze sarcinile repetitive. Potrivit prognozei, creșterea producției este la fel de importantă ca performanța în îndeplinirea sarcinilor: adoptarea comercială depinde atât de roboți capabili să facă treaba, cât și de producători care îi pot furniza în număr suficient.

Economia forței de muncă și sprijinul politic

J.P. Morgan a estimat că prețurile roboților umanoizi se apropie de paritate cu costurile forței de muncă și că utilizarea în mai multe schimburi — adică operarea roboților în mai mult de un schimb de lucru — ar putea genera economii anuale de aproximativ 100.000 de dolari pentru fiecare client. Această estimare face din utilizarea roboților în mai multe schimburi un element central al argumentului economic, oferindu-le clienților o bază financiară pentru evaluarea implementărilor, alături de disponibilitatea forței de muncă.

Politicile publice ar putea oferi un alt stimulent pentru producția internă. J.P. Morgan a afirmat că concluzia administrației Trump, potrivit căreia importurile de robotică și utilaje industriale reprezintă riscuri pentru securitatea națională, ar putea duce la impunerea de tarife vamale sau la alte măsuri menite să stimuleze producția din SUA. Acest posibil sprijin completează factorii care favorizează adoptarea, dar nu elimină limitele de producție și tehnologice incluse în prognoză.

Constrângerile de aprovizionare modelează piața

Potrivit casei de brokeraj, majoritatea producătorilor de roboți umanoizi din SUA, cu excepția Tesla, vizează o producție anuală de 10.000–30.000 de unități. Aceste ținte stabilite la nivelul companiilor ilustrează amploarea extinderii capacității de producție inclusă în prognoza generală, mai ales în condițiile în care industria încearcă să depășească etapa demonstrațiilor și să treacă la utilizarea comercială.

Implementarea este limitată de componentele hardware, datele de antrenare pentru inteligența artificială, puterea de calcul și capacitatea de producție. „Progresul pe termen scurt rămâne constrâns de ofertă, cu câteva blocaje decisive: mâinile, actuatoarele, creierul și capacitatea de producție”, a afirmat casa de brokeraj. Aceste limite privesc componentele fizice ale robotului, resursele folosite pentru dezvoltarea inteligenței sale artificiale și fabricile necesare pentru a-l construi, ceea ce face ca oferta să fie o constrângere imediată pentru adoptare.

Furnizorii de componente și platformele robotice

J.P. Morgan consideră că furnizorii de componente reprezintă cea mai mare oportunitate pe termen scurt și estimează că piața pieselor esențiale, precum actuatoarele, motoarele și sistemele de viziune, se va apropia de 30 de miliarde de dolari până în 2035. Printre furnizorii preferați de companie se numără Timken, Robotis, Leader Drive, Orbbec și Cognex. Accentul pus pe componente decurge direct din lista blocajelor, deoarece limitările privind mâinile și alte piese esențiale pot restrânge numărul de roboți pe care producătorii îi pot livra.

Dintre producătorii americani de roboți umanoizi, J.P. Morgan a evidențiat Optimus de la Tesla, Digit de la Agility Robotics, Atlas de la Boston Dynamics, roboții Figure de la Figure AI și Apollo de la Apptronik drept actori importanți. Totodată, compania estimează că, în timp, crearea de valoare se va deplasa către producătorii de roboți și integratorii de platforme.

Întrebarea centrală a prognozei este dacă oferta poate ține pasul cu argumentul economic în favoarea adoptării. Oportunitatea pe termen scurt constă în atenuarea constrângerilor legate de componente și capacitate; deplasarea valorii pe termen lung depinde de capacitatea producătorilor de roboți și a integratorilor de a transforma creșterea producției în implementări comerciale.