Următorul utilizator al software-ului tău va fi un agent IA. Este arhitectura ta pregătită?

Imaginează-ți un agent IA care soluționează o dispută privind facturarea unui client. Citește reclamația, verifică istoricul contului și stabilește că se justifică acordarea unui credit. Totul în câteva secunde.

Impresionant. Acum cere-i să acorde efectiv creditul.

Contractul cu clientul se află într-un alt sistem. Regulile de aprobare sunt ascunse în codul aplicației. Instrumentul de facturare se așteaptă ca o persoană să parcurgă mai multe ecrane, făcând clic.

Agentul înțelege ce trebuie făcut, dar arhitectura nu îl lasă să ducă treaba la bun sfârșit.

Aceasta este problema cu care mă aștept să se confrunte tot mai multe întreprinderi pe măsură ce IA agentică ajunge în producție. Partea surprinzătoare este însă că obstacolul care împiedică finalizarea sarcinii are foarte puțin de-a face cu inteligența agentului.

De ani întregi, am modernizat software-ul pentru întreprinderi în beneficiul oamenilor care îl folosesc. Acum trebuie să îl modernizăm pentru agenții care îl vor opera tot mai mult.

Interfața cu utilizatorul nu a fost niciodată întregul produs

Gândește-te la modul în care funcționează astăzi software-ul pentru întreprinderi. Oamenii deschid aplicații, navighează prin tablouri de bord, iau decizii și transferă activități dintr-un sistem în altul. Interfața cu utilizatorul este mijlocul prin care interacționează cu activitatea companiei.

Un agent nu are neapărat nevoie de aceste ecrane. Poate prelua informații și iniția acțiuni prin API-uri, servere Model Context Protocol (MCP) și alte interfețe programatice. Aceasta face parte din tranziția către o arhitectură fără interfață grafică.

Dar lipsa unei interfețe grafice nu înseamnă că aplicația dispare. Datele, regulile de business, permisiunile și cerințele de conformitate ale acesteia rămân importante. Aș spune că devin chiar mai importante.

De ani întregi, furnizorii de software și-au construit avantajele competitive pe interfețe cu utilizatorul bine finisate, pe obișnuințele utilizatorilor și pe costurile recalificării angajaților. Aceste avantaje se diminuează atunci când agenții realizează mai multe activități fără să deschidă interfața aplicației. Devine mai valoros sistemul de evidență care stă la bază: date de încredere, logică de domeniu validată, guvernanță operațională și tranzacții care pot fi auditate.

Există și o consecință comercială: până la 234 de miliarde de dolari din cheltuielile pentru aplicații destinate întreprinderilor ar putea fi expuse perturbărilor provocate de IA agentică până în 2030. Este vorba despre cheltuieli aflate în pericol de a fi afectate, nu despre cheltuieli care vor dispărea cu siguranță. Iar când agenții preiau activități pe care oamenii le efectuau cândva în tablouri de bord, modelul de tarifare per utilizator ar putea fi înlocuit tot mai mult de modele bazate pe utilizare, acțiuni sau rezultate.

Pentru furnizorii de software, aceasta este o provocare pentru modelul de afaceri. Pentru întreprinderile care se bazează pe aplicațiile lor, este o provocare arhitecturală.

Am modernizat componentele, nu fluxul de lucru

Majoritatea întreprinderilor se află de ani întregi într-un proces de modernizare. O echipă actualizează aplicațiile vechi. Alta consolidează datele fragmentate pe o platformă modernă. O a treia dezvoltă integrări sau pur și simplu reînnoiește interfața cu utilizatorul.

Fiecare proiect poate reuși de unul singur. Problemele încep atunci când un agent trebuie să execute un flux de lucru care le traversează pe toate.

Poți furniza unui agent informații exacte despre un client, dar ce se întâmplă mai departe dacă aplicația care trebuie să acționeze pe baza lor păstrează reguli esențiale ascunse în codul vechi? Sau poți pune la dispoziție un API bine definit, în timp ce datele din spatele lui rămân neuniforme. Agentul poate acționa, dar poți avea încredere în decizia lui?

În ambele cazuri, am modernizat părți ale tehnologiei fără să modernizăm modul de lucru.

IA agentică nu ține cont de proiectul de modernizare care a avut succes. Contează dacă întregul flux de lucru funcționează.

Iată cum arată acest lucru în practică. Un client avea nevoie să accelereze întocmirea ofertelor pentru reparații complexe de motoare, în cazul cărora contractele stabilesc ce piese pot fi reparate, înlocuite sau recondiționate. Documentarea fiecărei oferte necesita zile, uneori chiar săptămâni, de cercetare manuală în contracte și manuale de întreținere. Clientul își modernizase deja platforma de date, dar ofertele nu erau întocmite mai repede, deoarece blocajul nu fusese niciodată cauzat de date. Era cauzat de cercetare. Am reconstruit fluxul de lucru în jurul unui set de agenți de cercetare, am redus timpul de cercetare cu 80%, iar ofertele au început să fie întocmite într-un ritm cu totul diferit.

De aceea, modernizarea aplicațiilor și cea a datelor nu pot fi planificate ca două fluxuri de lucru independente. Arhitectura trebuie să susțină obținerea rezultatului complet dorit de companie.

Un API nu un sistem pregătit pentru agenți

E tentant să crezi că soluția e simplă: expui punctele finale, conectezi agentul și ai terminat.

Mi-aș dori să fie atât de simplu.

A prelua informații e una. A acorda un credit, a actualiza o înregistrare financiară sau a comanda o piesă de schimb e cu totul altceva. Aici vorbim despre executarea unor acțiuni, nu doar despre acces.

Aici folosesc termenul suprafață de control pentru agenți: interfața cu limite clar definite și supusă unor reguli de guvernanță, prin care agenții citesc din sistemele de evidență și scriu în acestea.

API-urile și serverele MCP pot pune instrumente și date la dispoziția agenților. Însă MCP nu aplică automat regulile de business și nici nu stabilește cine este autorizat să acționeze. Aceste controale trebuie implementate în continuare în sistemele și fluxurile de lucru de la bază.

Poate agentul să acceseze date cu autoritate? Sunt regulile de business explicite și aplicate în mod consecvent? Poate să recomande o acțiune, dar să execute doar acțiunile pe care este autorizat să le execute? Când ceva nu merge bine, putem urmări acțiunea, gestiona excepția și, dacă este posibil, o putem anula?

Acestea nu sunt probleme pe care un model mai bun le va rezolva de unul singur. Sunt întrebări despre fluxul de lucru, proiectarea aplicațiilor, arhitectura datelor, integrare și guvernanță. Iar răspunsurile trebuie găsite împreună.

Începeți cu activitatea, nu cu tehnologia

Așadar, de unde ar trebui să începeți?

Eu n-aș începe prin a transforma toate aplicațiile în aplicații fără interfață grafică sau prin a expune toate API-urile disponibile. Aș începe cu un flux de lucru de business relevant.

Urmăriți-l de la început până la sfârșit. Ce sisteme conțin înregistrările? Unde se află logica de business? În ce date poate avea încredere agentul? Ce decizii necesită aprobarea unei persoane? Ce se întâmplă când un sistem se defectează la jumătatea procesului? Cum se menține guvernanța?

Veți descoperi lacunele care contează. Aceasta este foaia voastră de parcurs pentru modernizare: un portofoliu coordonat de activități restante privind aplicațiile, datele, integrările și controalele, ghidat de un rezultat de business, nu de proiecte tehnologice fără legătură între ele.

Și evaluați rezultatele în consecință. Nu în funcție de numărul de API-uri pe care le-ați expus sau de volumul de date pe care l-ați migrat, ci în funcție de măsura în care fluxul de lucru se desfășoară fără probleme, de modul în care sunt soluționate excepțiile și de îmbunătățirea rezultatelor de business.

Obiectivul nu este autonomia pretutindeni. Este executarea fiabilă și demnă de încredere, cu judecata umană acolo unde este necesară.

Schimbarea reală depășește cu mult arhitectura fără interfață grafică

Ceea ce mă entuziasmează nu este eliminarea tablourilor de bord. Ci ceea ce se întâmplă când oamenii nu mai trebuie să transfere manual sarcinile între sisteme deconectate pentru a-și duce treaba la bun sfârșit.

Dar nu vom ajunge acolo plasând un agent peste o arhitectură care nu a fost niciodată concepută pentru el.

Următoarea generație de software pentru companii nu va fi definită doar de ceea ce le permite oamenilor să vadă. Va fi definită de ceea ce le permite agenților să facă, în mod fiabil și responsabil.